Page 145 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

Cu excepţia primelor 3 zile de chefuri sau doliu după alegeri, România se află

în campanie electorală neîntreruptă. Nici o măsură sau o tangenţă cu interesul
naţional. Ordinea de prioritate este deturnată înspre ţinte create artificial pentru
efecte la viitoarele alegeri. Numirile în funcţii, eşalonarea măsurilor, a actelor

normative şi a tot ceea ce mişcă în ţară, după prima zi de alegeri are doar două
interese: ascunderea trecutului, consolidarea prezentului şi pregătirea viitoarelor
alegeri. Nimic mai mult.

Adoptarea amendamentelor la Constituţie a devenit urgenţa zero şi este parte

a reconcilierii naţionale care va duce la reinstalarea UNUI STAT, în locul statului
procurorilor şi judecătorilor, a statului legislativului, a statului serviciilor, a
statului cenzorului politic şi, a statului bunului plac.

Datorită existenţei unor precizări şi atribuţii insuficient de clare, precum şi a
unor anacronisme, Curtea Constituţională (formată din membrii numiţi politic), a

fost transformată în adevăratul conducător al României (şi principalul pericol la
adresa democraţiei) iar preşedintele (ales de cel mai mare număr de votanţi), într-
un figurant fără putere. Modul de punere în aplicare a Constituţiei actuale a permis

interpretări cu rea credinţă (în funcţie de cei puşi să o aplice), ceea ce obligă la
amendarea de urgenţă a acesteia în scopul intrării în normalitate şi impunerii
setului de obligaţii şi garanţii prezentate mai jos, necesare pentru:

- blocarea posibilităţii ca două puteri ale statului să se coalizeze pentru
neutralizarea sau slăbirea puterii celei de-a treia,

- blocarea posibilităţii ca, puteri ale statului să folosească instituţii
subordonate, în lupta cu celelalte puteri sau instituţii ale statului,

- readucerea sub control a tuturor puterilor şi instituţiilor statului,
- înlăturarea posibilităţii de şantajare a preşedintelui, prin ameninţarea
permanentă cu suspendarea,

- blocarea oricăror posibilităţi de interpretare subiectivă a Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului, a Constituţiei şi a actelor normative,

- obligarea decidenţilor de a lua măsurile care se impun, pe care le refuză sau
le neglijează de peste 28 de ani,

- scoaterea din joc a cenzorului politic numit Curtea Constituţională
(adevăratul conducător al ţării în ultimii 10-15 ani, prin deciziile sale cu efecte de
lovituri de stat),

- readucerea preşedintelui „tătuc”,
- reechilibrarea raportului de reprezentare a poporului în parlament,

145