Page 24 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

- pentru că, mulţi au ajuns la concluzia că statul le este cel mai mare duşman

care te sabotează, nu previne ci încurajează starea conflictuală permanentă,
producând descurajare, dezgust, resemnare şi uneori, ură.
- pentru că, cei care au încercat să supravieţuiască au fost hăituiţi pretutindeni,

cei care au încercat să realizeze ceva au fost sabotaţi şi sufocaţi prin controale
succesive şi refuzuri iar cei care au alergat după dreptate au fost hăituiţi de

„şmecheri” prin tribunale.

- pentru că, sabotorii şi falimentatorii post-decembrişti, se premiază între ei,
în loc să fie închişi sau măcar înlăturaţi.

Obsesii de care a fost marcată etapa post-revoluţionară:
- obsesia unora de a ascunde faptele reprobabile,
- obsesia răzbunării pentru suferinţele suportate nemeritat,

- obsesia ascunderii incompetenţei de către noii decidenţi.

- obsesia recuperării timpului pierdut, prin câştiguri imediate,
- obsesia distrugerii oricărei ipotetice piedici, prin înlăturarea celor cu opinii

diferite, identificaţi ca adversar. Alergia la ideile sau părerile altora,
- obsesia dobândirii de produse inaccesibile în trecut, obsesie care a dus la

dispariţia cultului pentru produsul autohton,

- obsesia superiorităţii dată de funcţie, caracteristică specifică bolii de
paranoia,

- obsesia comunistoidă a decidenţilor, de a păstra populaţia în permanent
ocupată şi cu frică,

- frica pentru viitorul urmaşilor. Dorinţa de a le asigura, ceea ce le-a lipsit
părinţilor,

- frica endemică a decidenţilor, de adevărul neconvenabil şi de eventuala
răspundere,

- frica endemică a mediocrului, de posibilitatea înlocuirii cu unul mai capabil

sau mai şantajabil,
- neacceptarea existenţei unei limite de competenţă,

- lupta neîntreruptă pentru supravieţuire, a celor căzuţi în servitute faţă de stat
sau de anumite entităţi colaboratoare ale acestuia,

24