Page 6 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

Tot datorită unor conducători, „oripilaţi de orori sau înspăimântaţi de
consecinţele propriilor fapte”, o parte dintre conducătorii lumii s-au întâlnit la

sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi au căzut de acord să semneze, la 10
decembrie 1948, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În preambulul

acesteia se recunoştea că „ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului a dus la acte
de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii” şi că „este esenţial ca drepturile

omului să fie ocrotite de autoritatea legii, pentru ca omul să nu fie silit să recurgă,
ca soluţie extremă, la revolta împotriva tiraniei şi asupririi”.

Dintre prevederile respectivei Declaraţii merită a fi redate cele de la art. 21
care prevăd că:
- orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale
ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi,

- orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa,

- voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă
trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic,
prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmând o procedură

echivalentă care să asigure libertatea votului.
Din păcate, angajamentele cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului au fost încălcate sau reinterpretate, inclusiv de către cei care au semnat

pentru aplicarea lor, acest fapt dovedind că nu bunătatea, regretul sau pocăinţa i-
a îndemnat la respectivul gest, ci frica de posibilele revolte ale celor batjocoriţi.

La 70 de ani de la semnarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, se
impune a ne întreba câte dintre prevederile acesteia sunt respectate în ţările lumii,

câte dintre ele sunt reinterpretate în contradicţie cu spiritul Declaraţiei şi câte sunt
încălcate în mod flagrant, pentru că în România sunt încălcate aproape în
totalitate.

Se pare că, contrar tuturor învăţămintelor care pot fi trase din experienţele
trecutului, din dorinţa de a-şi perpetua dominaţia asupra propriilor popoare,

conducătorii lumii vor renunţa la „cetăţeanul fericit de folosinţă îndelungată” în
favoarea”cetăţeanului de rând de unică folosinţă”, iar conducătorii României fac
tot ce le stă în putinţă pentru a o lua înaintea tuturor.

Oricâte laude, critici sau batjocuri vor fi adresate unor conducători vremel-

nici, adevărul privind rolul lor pozitiv sau negativ iese sau va ieşi la suprafaţă prin
rezultatele rămase în urma lor.

6