Page 225 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

neglija felul în care a procedat ultimul judecător (un începător, pentru că la
instanţele din micile judecătorii, judecătorii se schimbă în funcţie de anotimp), la

rejudecare când, cu toate insistenţele mele, a reluat procesul exclusiv de la zero.
În cei 7 ani de judecată, am avut ocazia ca dosarul să fie dezbătut şi judecat

de judecători oneşti (pentru care am respect) şi de judecători de „imitaţie” (pentru
care îmi este ruşine de ruşinea lor).

„Împreună cu fratele meu deţinem 4 hectare de pădure. În urmă cu circa 15

ani am încercat să întocmim un proiect pentru o plantaţie cu brad pentru pomi de
Crăciun. Nu am reuşit pentru că, spuneau specialiştii că pădurea nu este încă în
fază de tăiere finală şi mai trebuie să aşteptăm cel puţin 15 ani. Am abandonat

ideea, deşi o astfel de investiţie ar fi fost una deosebit de rentabilă şi deosebit de

utilă (în fiecare an s-ar fi importat cu 5000 de brazi pentru pomi de Crăciun, mai
puţin).
Acum 7 ani am fost invitaţi la poliţie, unde ne aştepta un lucrător silvic

„special” care ne-a amendat, atât pe mine cât şi pe fratele meu, cu câte 10 milioane
de lei, pentru că nu aveam contractată paza pădurii de un ocol silvic. Amenda s-a

aplicat în baza unei legi dar, în zonă există circa 50 de proprietari de pădure şi am
fost amendaţi doar noi (respectivul lucrător spunea că-i va amenda pe toţi dacă nu

încheie contracte de pază însă, nici contracte nu au fost încheiate, nici alte amenzi
nu au fost aplicate).

Locuiesc la zeci de kilometri de pădurea menţionată şi nu am dreptul de a tăia
anual mai mult de 6 metri cubi de lemn, dar cheltuielile de tăiere şi transport
pentru o cantitate atât de mică, m-ar costa mult mai mult decât valoarea cu care

aş cumpăra aceeaşi cantitate de lemn.
Oare, eu de ce să am restricţii în folosirea singurei proprietăţi iar altul, cu zeci

de proprietăţi, să nu aibă nici o restricţie în folosirea lor? Cred că statul ar trebui
să despăgubească sau să compenseze pierderile pe care le suportă unii cetăţeni, în

numele interesului general.”
„Am executat în două tranşe, 12 ani, 8 luni şi 8 zile de detenţie politică în

condiţii pe care nu pot să le descriu în cuvinte. În anul 2000 a fost adoptată
Ordonanţa de Urgenţă pentru instituirea Crucii Comemorative a Rezistenţei

Anticomuniste şi, deşi s-au depus tabelele cu membrii îndreptăţiţi la această
recunoaştere şi au trecut… 18 ani, nici un deţinut politic nu a fost cinstit cu aceasta

225