Page 14 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

Ne îndreptăm rapid către un stat eminamente social. Lipsesc 4 milioane de
locuri de muncă necesare păstrării raportului de 2 la 1 între angajaţi şi pensionari;

4 milioane de persoane apte de muncă, muncesc şi plătesc taxe pentru ţările în

care lucrează iar exodul profesioniştilor şi specialiştilor face ca plus valoarea
realizată de România să scadă de la an la an, concomitent cu dezastrul demografic

în plină desfăşurare. De asemenea, 1/4 dintre angajaţi primesc salariul minim iar,

la pensionare vor îngroşa rândul asistaţilor social alături de actualii asistaţi, de cei
care vor proveni din economia subterană şi de alte categorii aruncate la „social”
prin măsuri nepotrivite luate de mediocrii aleşi, numiţi sau sprijiniţi politic.

Instituţiile statului, căpuşate, deprofesionalizate, politizate şi roase în interior

de conflictele între angajaţi, se luptă între ele pentru supremaţie, beneficiind de
impulsuri guvernamentale şi parlamentare, de arbitrajul Curţii Constituţionale (la

fel de politizată ca şi ele) şi de decizii subiective, împărţite de unii lucrători din
justiţie.

Echilibrul dintre puterile statului, care reprezintă o bază pentru funcţionarea
ca stat democratic, este puternic viciat de decizii subiective ale Curţii

Constituţionale (adevărate mini lovituri de stat), care aruncă incertitudinile ce

permit, fiecăreia dintre acestea, să-şi confunde atribuţiile cu dreptul de a se
sustrage controlului încrucişat şi a acţiona ca state în stat (compromiţând
principiile democraţiei prin favorizarea măsurilor cu tentă de anarhie).

Încetul cu încetul, populaţia a fost adusă în stare de servitute faţă de statul la

care este acţionar. Statul însuşi a intrat în servitute faţă de grupările de interese ce
reprezintă atât instituţiile sale scăpate de sub control cât şi grupuri de tip mafiot,

pe care le-a tolerat în toată această perioadă.

În timp ce se invocă statul de drept, trecem cu vederea faptul că democraţia
a fost înlocuită cu anarhie şi că, jumătate dintre drepturile fundamentale garantate
prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, sunt încălcate în mod flagrant.

Discriminarea, încălcarea dreptului la muncă, la protecţie socială, la un trai

decent, la garantarea proprietăţii, la asociere şi altele, sunt modalităţi prin care
statul înţelege să-şi onoreze obligaţiile faţă de acţionarii săi, cetăţenii. Prin abuzul

de drept generalizat în toate sectoarele s-a ajuns ca, jumătate din populaţia adultă

a ţării să populeze holurile diverselor instanţe de judecată, în căutarea unei dreptăţi
iluzorii. De asemenea, transformarea mijloacelor de informare în masă în mijloace

14