Page 17 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

- Statul sabotează munca dar premiază nemunca şi tot ce începe bine se

deformează pe parcurs. În instituţii funcţionează Omerta (legea tăcerii), orice
faptă bună se pedepseşte şi cei care spun adevărul sunt vânaţi. Contrar norma-

lităţii, sunt pedepsiţi vinovaţii pentru scurgerile de informaţii compromiţătoare,
nu cei care comit infracţiuni.
- Predictibilitatea lipseşte în totalitate. Cel care vine la conducere schimbă ce

s-a făcut înaintea lui şi fiecare plan sau program reprezintă pericolul începerii de
la capăt. Se face prost apoi se demolează, se repară apoi se vinde în pierdere.

- Politicul nu produce elite şi duce o luptă crâncenă împotriva intrării în
normal. Sacrificăm ţara în numele unor iluzii şi distrugem componenta naţională
în timp ce alţii o întăresc.

Economia subterană se află în concurs cu economia reală. Odată cu

îmbătrânirea sau îmbolnăvirea lucrătorilor săi (care nu dispun de asigurări), va
arunca pe piaţă un nou lot de sărăciţi, pentru care statul va fi nevoit să asigure
ajutoare sociale.

Din motive nu întotdeauna înţelese sau cunoscute, zvonuri alarmiste necon-

trolate şi nesancţionate aruncă în aer activitatea a unor sectoare economice cu
consecinţe catastrofale, la răspândirea „virusului” aducându-şi contribuţia (prin
dezbateri aprinse cu aspect de diversitate de păreri), nulităţi cu pretenţia de

analişti, invitaţi şi primiţi cu pompă de mijloacele de informare - dezinformare.
Sunt divulgate informaţii strategice pentru mari tunuri financiare, se ascund

sau se divulga informaţii pentru şantajarea decidenţilor, se desfiinţează acte
normative pentru acoperire abuzuri şi, în general, se ascunde adevărul, făcând

posibile consecinţe deosebit de grave. Se construiesc bucăţi de drum care nu ies
nicăieri risipind garanţia şi intrând în reparaţii înainte de intrarea în exploatare, se

sabotează şefii neagreaţi de colectiv, structură sau sistem şi se păstrează la sertar
dosare compromiţătoare, pentru prescriere sau şantaj. Faptele sunt posibile
datorită generalizării abuzului de drept, ca politică de stat.

- În justiţie se amână cauze, până la găsirea celui care să constate că fapta nu
există sau până când infractorul îşi face lege. Judecătorii şi procurorii care

abuzează sunt păstraţi pentru alte abuzuri sau pentru compromiterea colegilor
oneşti, experţii care comit infracţiuni prin falsificarea datelor de expertiză nu sunt

traşi la răspundere şi multe dosare se păstrează în nelucrare, pentru prescriere sau
şantaj.

17