Page 244 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

Eminescu, Goga şi Coşbuc au ultimul cuvânt
...................................................................
Şi acum priviţi cu spaimă faţa voastră sceptic rece
Vă miraţi cum că minciuna, astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este aşa?
.....................................................................
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi,
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
........................................................................
Aceşti ostaşi cu feţe ofilite,
Cu zâmbet mort, cu feţele trudite,
Ca-ntineriţi de suflul primăverii,
S-or ridica, ei, cari au fost străjerii
Amarului, şi-ai morţii, şi-ai durerii.
........................................................................
Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut;
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

244