Page 240 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

de Legea 341 /2004 este condiţionată de regăsirea numelui solicitantului în Lista
Centralizată, întocmită de Secretariatul de Stat pentru problemele

revoluţionarilor, prin extragerea numelor beneficiarilor din decretele de acordare
a titlurilor”.
Nu poate fi trecut cu vederea faptul că, în timp ce revoluţionarii cu certificate
legale erau scoşi de la plata indemnizaţiei, impostorii strecuraţi politic fără a avea

certificate pe care să le preschimbe, beneficiau de restanţe pentru certificate
inexistente, cu complicitatea respectivului Secretariat, care nu a mişcat un deget
pentru intrarea în normalitate însă, a permis discreditarea revoluţionarilor pentru
numărul impostorilor şi perpetuarea greutăţilor pe care aceştia le întâmpină în
aplicarea legii. Aplicare refuzată ostentativ, cu anii, chiar de către domniile lor,
fără ca cineva să-i tragă la răspundere.

Pentru rezultatul deosebit de a face să nu se facă absolut nimic timp de
aproape doi ani, antepenultimul secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor
a fost numit consul iar penultimul secretar de stat, pentru că a încercat să lase

inutile nişte certificate nelegale şi să acorde indemnizaţii doar celor din oraşele în
care au avut loc confruntări între revoluţionari şi forţele de represiune înainte de
fuga dictatorului (cu puţin subiectivism în stabilirea orei, a consecinţelor şi a
locurilor de desfăşurare a acestora), a fost arestat, demis din funcţie şi purtat cu
anii prin tribunale iar relegalizările începute de acesta, abandonate de noul secretar
de stat şi retrimise în ilegalitate prin refuzul aplicării legii.

Actualul secretar de stat al revoluţionarilor, secondat de un director de cabinet
a cărui experienţă se limitează strict la meseria de fochist şi de preşedinte de
asociaţie (Doamne, unde am ajuns...), s-a evidenţiat prin lipsa totală de activitate

după nouă salarii încasate (pentru tot atâtea luni de odihnă şi diversiuni) şi aşteaptă
cu înfrigurare un post de consul, ca recompensă pentru felul în care a făcut să nu
se facă (dacă nu se va găsi vreun procuror care să-l „legitimeze” pentru refuzul
aplicării legii) iar directorul său de cabinet (practicant pe banii şi suferinţa
poporului), aşteaptă promovarea politică promisă pentru că, în opinia lui,

minoritarii nu trebuie să îndeplinească vreo condiţie pentru a fi impuşi ca şefi. Aşa
a fost acceptat, direct ca inspector în anul 2015 dar, după doar două luni şi
jumătate a bruscat un cetăţean în birou şi i-a rupt haina, fiind nevoit să-şi dea
demisia pentru a nu fi dat afară. Pentru unii mureşeni, gestul acestuia nu a surprins

pentru că, acest mod de a-şi impune părerea l-a practicat cu mai mulţi
revoluţionari doar că, pentru convingerea acestora de bunele sale intenţii s-a
folosit de cuţitul cu care se mândreşte.

240