Page 235 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

Post-scriptum

Programul reprezintă o mănuşă aruncată de către un cetăţean fără pregătire
superioară, pentru sensibilizarea orgoliilor specialiştilor şi elitelor (oriunde s-ar
afla în prezent) de care ţara nu a dus niciodată lipsă. Un cadru sau bază idealistă,
pentru o soluţionare profesionistă.

Cea mai interesantă motivație a unui cititor pentru reticența sa față de șansele
de reușită a Programului, se referă la două piedici majore, respectiv la micimea
caracterului, datorată existenței sentimentului de slugă în subconștientul unei mari
părti din populație și la sindromul de frică a conducătorului, față de subordonatul
capabil.

Fenomenul „cap de slugă” se manifestă printr-un război purtat de slugile
rămase în serviciul stăpânilor, cu cei care nu vor să fie sau nu vor să mai fie slugi;
un război care ia forme paranoice și atrage în conflicte instituții ale statului, sub
dirijarea stăpânilor fără de nație, de ideologie sau de credință.

Sindromul fricii de subordonații capabili, se manifestă prin numirile în funcții
de decizie, a unor persoane insuficient pregătite sau șantajabile, concomitent cu
înlăturarea din functie, a profesioniștilor.
Dacă cineva mi-ar cere să redau o listă cu ordinea motivelor care m-au

determinat să întocmesc Programul, m-ar pune într-o încurcătură, fiind greu să
întocmeşti un clasament când, aproape tot ce vezi sau cu ce te confrunţi în fiecare
zi, reprezintă motivaţii pentru întocmirea programului.
Nu poţi folosi autostrada Arad-Sibiu pentru că, până la expirarea garanţiei

lipsesc câţiva kilometri iar după expirarea acesteia va intra în reparaţie, nu poţi
traversa şoseaua turistică Transfăgărăşan pentru că, până la terminarea sezonului
turistic este închisă la jumătatea sa, nu poţi trece din Transilvania în Muntenia sau
în Moldova şi pe o autostradă pentru că, de 10 ani se consumă inutil banii pe studii
de fezabilitate repetate şi nu poţi ajunge cu trenul, de la Bucureşti la Sighişoara
fără 20% timp suplimentar faţă de timpul necesar acum 30 de ani.
Nu poţi să te angajezi într-o discuţie pe stradă, nu poţi sta la o întâlnire

ocazională între prieteni şi, cel mai grav, nu poţi să stai liniştit la masă cu membrii
propriei familii pentru că, inevitabil, discuţia deviază înspre urâţenia vieţii.
Urâţenie care se agravează de la o zi la alta datorită abuzurilor pe care le vezi la
fiecare pas, asistând la refuzuri directe de aplicare a legilor aflate în vigoare, sub

acoperirea protecţiei politice. Sunt manifestări de anarhie cu efecte care duc, de
regulă, la disoluţia statelor. La capătul unui întreg şir de „nu poţi” se află răspunsul
în două cuvinte: EI POT.

235