Page 237 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint
P. 237

popor iar cruzimea de care au dat dovadă aceştia a fost văzută cu ochiul liber,
               atunci când revoluţionarii şi-au scos arestaţii desfiguraţi de bătăi, prin straturi de
               sânge închegat în cursul nopţii.


                    Despre  ce  s-a  întâmplat  cu  revoluţionarii  în  perioada  care  a  trecut  după
               revoluţie,  voi  reda  doar  situaţia  acestora  din  Târgu-Mureş  pentru  că,  în  alte
               localităţi, situaţia a evoluat diferit faţă de Târgu-Mureşul care a avut un specific

               aparte. Aici, exacerbarea naţionalismului dirijat şi amplificat prin „mineriada” din
               martie 1990, s-au pus bazele influenţării, până astăzi, a alegerilor înspre interese
               străine intereselor cetăţenilor, de orice naţie ar fi fost aceştia.
                    În 1990, pentru urmaşii, răniţii şi reţinuţii revoluţiei s-a adoptat legea nr. 42
               care, deşi era corectă ca principiu, nu includea pe majoritatea conducătorilor din
               stradă care nu au fost răniţi sau arestaţi.

                    În 1992, legea s-a modificat şi s-a introdus categoria luptătorilor remarcaţi,
               categorie în care nu puteau fi încadraţi lucrătorii fostelor structuri militarizate dar,
               cu toate acestea, la eliberarea certificatelor au fost excluşi toţi foştii conducători

               ai revoluţiei din stradă şi au fost incluşi lucrători ai forţelor de represiune, 5 din
               cele 21 de certificate de remarcaţi fiind acordate unor lucrători de rang înalt din
               miliţie (inclusiv fostul comandant al dispozitivului de represiune din după-amiaza
               zilei  de  21  decembrie, care  şi-a  înregistrat  la  realizări, 6  morţi  şi  circa  70  de
               reţinuţi).

                    Nu  poate  fi  trecut  cu  vederea  faptul  că,  în  1992,  o  bună  parte  dintre
               certificatele de revoluţionar au fost acordate în baza unor simple tabele, depuse
               selectiv de unii preşedinţi de asociaţii, nu în baza dosarelor necesare.
                    Nedreptăţile comise la eliberarea certificatelor au dus la nemulţumiri majore

               care  au  forţat  schimbarea  legii  42  în  1996,  pentru  a  fi  verificate  dosarele
               posesorilor existenţi şi a se acorda certificate revoluţionarilor autentici care au fost
               lăsaţi pe dinafară până la acea dată. Verificarea şi preschimbarea certificatelor
               (contrar  regulii  controlului  preventiv,  verificarea  dosarelor  a  fost  încredinţată
               celor care au comis abuzurile, nu celor care trebuia să verifice devierile de la

               prevederile legii) urma să fie finalizată în termen de un an iar titlurile obţinute în
               baza  certificatelor  nepreschimbate,  urmau  să  devină  nule  după  expirarea
               termenului de preschimbare, prevăzut pentru data de 13.05.1997.
                    Prin  punerea  în  practică  a  modificărilor  făcute  s-a  acordat  un  nou  set  de

               certificate, printre care au fost strecuraţi alţi numeroşi lucrători din structurile
               militarizate ceauşiste, care nu erau prevăzuţi în lege. De această dată, certificate
               noi au fost acordate şi pentru foştii conducători ai revoluţiei în stradă dar, deşi nu
               au fost introduse în circuitul legislativ timp de 3 ani (dată la care a fost anulată


                                                           237
   232   233   234   235   236   237   238   239   240   241   242