Page 236 - Revoluția Pașnică – Ieșire din labirint

Pot să refuze să aplice legea, pot să-şi facă legi pentru ei sau camarila lor, pot
să comită abuzuri greu de imaginat, pot să nu plătească statului datoriile cuvenite,

pot să nu-şi facă datoria la serviciu dar să se premieze prin legi speciale şi, în
general, pot să facă tot ce doresc. Pot, pentru că sunt excluşi de la responsabilităţi
de către cenzorul pe care şi l-au creat tot ei, cu pomposul nume de curte
constituţională dar cu apucături străine de principiile Constituţiei.

Spre marele meu ghinion, am fost un idealist şi idealist am rămas iar
programul reprezintă tot o urmare a idealismului pentru că, nu pot crede sub nici
o formă faptul că această ţară (binecuvântată de Dumnezeu cu bogăţii la care alţii
nu îndrăznesc să viseze), nu-şi poate găsi conducători care să o servească şi pe ea,
în loc să se servească doar pe ei.
Există o vorbă care ne spune că ce-i prea mult nu este sănătos iar la noi, prea
multul îl întâlneşti la fiecare pas, reprezentând şi el un motiv pentru întocmirea

programului; dacă nu cumva, chiar principalul.
Adormi seara cu gândul la „reţete” prezentate de ideologi de duzină „umflaţi
cu pompa publicităţii” şi transformaţi în mari analişti, care-ţi explică „ştiinţific”,

pe toate posturile de televiziune, cât de bune ar fi rezultatele dacă sărăcia existentă
s-ar redistribui într-un alt mod (niciunul nu prezintă şi vreo modalitate practică
pentru ieşirea din sărăcie, ci doar iluzii pentru adormirea populaţiei, diferite pentru
fiecare categorie socială în parte) însă, dimineaţa te trezeşti în faţa unor alte
adevăruri, total diferite faţă de cele cu care ai adormit.
Idealismul a fost cel care, la revoluţie m-a împins, probabil în mod

inconştient, în rândul celor care au acţionat hotărât pentru viitorul roz pe care-l
vedeam ca şansă (astăzi, când mulţi îmi reproşează acest lucru îmi amintesc cum,
în primele zile de după revoluţie, aceiaşi oameni mă îmbrăţişau cu recunoştinţă

când ne întâlneam pe stradă) şi tot idealismul mă face să cred că, revoluţia paşnică
propusă prin Program îşi va produce efectele pentru că, ce-i prea mult nu-i
sănătos.
Este bine să se ştie că, revoluţia a fost făcută de zecile de mii de oameni, ieşiţi
cu piepturile goale în faţa mitralierelor, nedirijaţi de nimeni şi nicidecum de spioni

străini, aşa cum s-a încercat şi se încearcă în continuare să se motiveze, de către
diversioniştii care vor să ascundă în continuare adevărul despre nemulţumirea
populară, dusă la limita exploziei la prima scânteie. Explozie inevitabilă care s-a
şi produs. Revoluţia română nu a fost lovitură de stat, pentru că POPORUL NU
DĂ LOVITURI DE STAT dar intervine să-şi impună voinţa, atunci când cei care-

l conduc, refuză să-i servească interesele.
De asemenea, violenţele din timpul revoluţiei au fost provocate de lachei ai
fostului regim în încercarea de înăbuşire a acesteia, nu de spioni străini sau de

236